Vechiul Testament Noul Testament  X 

Luca               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24


Capitolul 15

1. Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
2. şi Fariseii şi cărturarii cīrteau şi ziceau: "Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănīncă cu ei."
3. Dar El le-a spus pilda aceasta:
4. "Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, pīnă cīnd o găseşte?
5. După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
6. şi, cīnd se īntoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: "Bucuraţi-vă īmpreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.`
7. Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie īn cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decīt pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi cari n-au nevoie de pocăinţă.
8. Sau care femeie, dacă are zece lei (Greceşte: drahme.) de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă pīnă cīnd īl găseşte?
9. După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: "Bucuraţi-vă īmpreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.`
10. Tot aşa, vă spun că este bucurie īnaintea īngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte."
11. El a mai zis: "Un om avea doi fii.
12. Cel mai tīnăr din ei a zis tatălui său: "Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.` şi tatăl le-a īmpărţit averea.
13. Nu după multe zile, fiul cel mai tīnăr a strīns totul, şi a plecat īntr-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducīnd o viaţă destrăbălată.
14. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare īn ţara aceea, şi el a īnceput să ducă lipsă.
15. Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimes pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
16. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe cari le mīncau porcii, dar nu i le da nimeni.
17. şi-a venit īn fire, şi a zis: "Cīţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pīne, iar eu mor de foame aici!
18. Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit īmpotriva cerului şi īmpotriva ta,
19. şi nu mai sīnt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.`
20. şi s-a sculat, şi a plecat la tatăl său. Cīnd era īncă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult.
21. Fiul i-a zis: "Tată, am păcătuit īmpotriva cerului şi īmpotriva ta, nu mai sīnt vrednic să mă chem fiul tău.`
22. Dar tatăl a zis robilor săi: "Aduceţi repede haina cea mai bună, şi īmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel īn deget, şi īncălţăminte īn picioare.
23. Aduceţi viţelul cel īngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mīncăm şi să ne veselim;
24. căci acest fiu al meu era mort, şi a īnviat; era pierdut, şi a fost găsit.` şi au īnceput să se veselească.
25. Fiul cel mai mare era la ogor. Cīnd a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
26. A chemat pe unul din robi, şi a īnceput să-l īntrebe ce este.
27. Robul acela i-a răspuns: "Fratele tău a venit īnapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel īngrăşat, pentrucă l-a găsit iarăş sănătos şi bine.`
28. El s-a īntărītat de mīnie, şi nu voia să intre īn casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l-a rugat să intre.
29. Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: "Iată, eu īţi slujesc ca un rob de atīţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
30. iar cīnd a venit acest fiu al tău, care ţi-a mīncat averea cu femeile desfrīnate, i-ai tăiat viţelul cel īngrăşat.`
31. "Fiule`, i-a zis tatăl, "tu īntotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău.
32. Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentrucă acest frate al tău era mort, şi a īnviat, era pierdut şi a fost găsit."